Cam două milenii-n urmă,
Prin orientul mijlociu
Umbla zilnic printre oameni
Un bărbat blând și umil.
Mulți spuneau „E Împăratul”,
Mesia de mult vestit,
Însă nu avea palate
Și nu era înstărit.
Pământul cu iarba verde
Îi țineau drept așternut,
Stelele și bolta albastră
Se-întindeau deasupra Lui.
Hainele Îi erau simple
Și părea sărac oricând,
Dar din sărăcia Sa
Pe toți îi îmbogățea.
Fața-i blândă și senină
Pe oricine îmbucura,
Pentru orb era lumină,
Pe bolnav îl vindeca.
Pe unde-i călca piciorul
Dispărea-orice fel de vai,
Vindecat era leprosul,
Paraliticul umbla.
Veselia era mare
Când intra-n Ierusalim,
Însă Vineri către seară
Doar batjocură și chin.
Îl bătură și scuipară
Hainele-mpărțind la sorți
Din spini i-au făcut coroana
Dar El i-a iertat pe toți.
Pironit era pe cruce
Ca și cel mai rău tâlhar,
A murit și și-a dat viața
Ca noi să trăim prin har.
Fiindc-atât de mult iubit-a
Dumnezeu o lume rea,
Încât El a dat pe Fiul
Spre salvarea mea și-a ta.
Robert Verdeș
