În fiecare dimineață
Răsare Soarele bogat
Și zi de zi el luminează
Chiar și când cerul e-nnorat.
Mă-nvață lecții tot mereu
Cum să fiu altruist și eu.
Când sub umbrelă cineva se-ascunde
Și norul greu în viață îl surprinde,
Să nu-l urăsc când nu-mi primește darul,
Nici de n-ascultă când îi trec hotarul.
Ceea ce ești de-ai oferi mereu
Creștin te poți numi, chiar fiu de Dumnezeu
Tu vei iubi cum te-a iubit și El
Pe orișicine și oricând, cu zel.
Privește dar de dimineață,
La soarele ce îți zâmbește blând
Să-ți umple inima de viață
De altruism, de nori nicicând.
Aleargă-l apoi cu privirea
În timpul zilei ca să mai înveți,
Cum el nicicând nu se oprește
Nici tu nu înceta să luminezi.
Când vezi că pentru unii ești orbire,
Nu înceta să fii ceea ce ești
Alină-le tu ochii cu iubire,
Când dupa nor, ades’ la ei privești.
Nu înceta să luminezi,
Nu înceta să fii ceea ce ești
Căci tu, la fel ca Soarele
Ai fost creat să luminezi.
Robert Verdeș
