Un om neprihănit
Iov locuia în țara Uț. Era un om neprihănit, cu suflet curat și cu teamă de Dumnezeu. Avea șapte fii și trei fete. De câte ori aceștia dădeau câte un ospăț, după ce treceau acele zile, aducea câte o ardere de tot gândindu-se că poate fiii săi L-au supărat pe Dumnezeu.
Încercarea credinței
Satana s-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu, cerându-I să i-l dea pe mână. Domnul a îngăduit Satanei să-l încerce, numai să nu se atingă de viața lui. Urma să vina încercarea cea mai grea asupra lui Iov.
Încercarea a început cu distrugerea turmelor și pierderea slujitorilor. Imediat după aceasta a urmat distrugerea tuturor copiilor săi. În urma acestor vești grozave, Iov și-a sfâșiat mantaua și-a tuns capul, și apoi aruncându-se la pământ s-a închinat și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat, binecuvântat fie numele Lui!”. În toate acestea Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Credința testată prin suferință
Satana văzând că n-a reușit, i-a pregătit o altă încercare. S-a rugat de Dumnezeu să-i dea voie să se atingă de pielea lui, „și cu siguranță acesta Te va blestema în față”. Dumnezeu a îngăduit și această încercare pentru Iov.
A urmat o suferință cumplită, Iov fiind umplut de răni pe tot trupul. Nevasta lui îl îndemna să-L blesteme pe Dumnezeu, apoi să moară. În toate acestea Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.
Prieteni… la nevoie
Încercarea cea mai dureroasă pentru el a fost la urmă, când au venit cei trei prieteni să-l vadă. Aceștia în loc să-l încurajeze, să-i spună cuvinte de întărire, au început să-l învinuiască spunându-i că datorită că e păcătos l-a lovit Dumnezeu cu toate acestea. Iov a trebuit să suporte toate învinuirile lor.
Întotdeauna Iov își spunea nevinovăția arătându-le prietenilor săi că nu a făcut nimic din cele ce ei îl învinuiau.
În fața lui Dumnezeu
După multe cuvântări ale prietenilor lui, intervine Dumnezeu. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii: „Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să mă înveți.” Aici Dumnezeu i-a descris puterea Lui măreața în creația Lui, cum El se îngrijește de tot ce are suflare, iar omul este atât de slab și nu poate să-L cuprindă cu mintea lui pe Dumnezeu. „Ești încredințat tu care vorbești împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
Atunci Iov a răspuns Domnului recunoscând că este prea mic ca să poată să-I răspundă. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârba de mine și mă pocăiesc în țărâna și cenușă”.
Apoi Domnul a vorbit cu cei trei prieteni ai lui Iov: „Mânia Mea s-a aprins împotriva voastră pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” Ei acum trebuiau să aducă șapte viței ca jertfă, iar Iov să se roage pentru ei ca să fie iertați de Domnul, și exact așa s-a întâmplat. Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
Credința răsplătită
Ultimii ani ai lui Iov au fost binecuvântați și Domnul i-a dat înapoi îndoit față de tot ce avusese el. A avut șapte fii și trei fete. După cele întâmplate, Iov a mai trăit o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și fiii fiilor săi până la al patrulea neam. Și Iov a murit bătrân și sătul de zile.
Concluzie
Concluzia pentru noi este să rămânem credincioși lui Dumnezeu în cele mai grele încercări, și oricât am fi de provocați, cu răbdare să învingem ispita. Știm că Domnul ne va trece prin cuptorul de foc, dar dacă ieșim biruitori vom căpăta cununa vieții.
Adelin Postolache
