Fără Tine nu pot…
Să fiu, să trăiesc, să zâmbesc,
Nu pot să mă bucur, nu pot să privesc,
Nici cerul, nici marea, nici inima mea,
E totul pustiu, nimic nu-i în ea.
Ci doar goliciune, amar și suspin,
Ecou de tristețe, abur și fum…
O, Vino, Isuse, și fă-Ți un cămin!
Și curăță, aruncă tot ce nu-i bun…
Fi-mi viață în suflet, alinare și album,
De muzică sfântă, de cer și de flori
Adu-mi, Doamne Tu, semințe de dor.
De tot ce-i frumos, de tot ce-i ceresc,
De pace, de rugă și cor îngeresc.
Fi-mi sprijin, călăuză și far,
Când încerc, dar nu pot să ajung la mal.
Arată-mi Tu calea prin viața-mi măruntă,
Și Te rog, vin degrab de-mi ajută!
Să fiu cum ești Tu,
Să fiu sprijn și alin,
Să fiu un om blând, iubitor și curat,
Și să iert cum Tu m-ai iertat.
Și atunci, Isuse, în inima mea,
Cea grea și de piatră,
Fără viață în ea,
Vor crește lăstari de iubire curată,
Sădiți chiar de Tine, cerescule Tată.
Și am să pot să trăiesc,
Am să pot să zâmbesc,
Să mă bucur de tot ce privesc,
De cer și de mare, de inima mea,
Căci doar Tu, Isuse, locui-vei în ea.
Camen Bianca
