Afară e crivăț,
e haos, necaz și durere,
Afară e ură și nepăsare,
Afară e grija zilei de mâine
Afară e nesiguranță.
Afară e ciumă,
e plânset, suspin,
Afară e cântec de jale
Și răni sunt din plin.
Afară e rece,
și noapte și chin,
Afară e moarte,
minciună și oameni meschini.
Batjocură, înșelare și neputință,
E plin de oameni fără credință,
Afară-i gunoi și îngrijorare
Afară nu-i nimic – e doar degradare.
Și…
la ușa inimii mele,
clipă de clipă haosul bate
Dorește să-mi alunge
speranța cu noapte,
iubirea cu ură și disperare,
credința cu multă nepăsare.
Dorește să-mi ia ale cerului binecuvântări,
Să înlocuiască laudele cu multe disperări,
Să mă facă să Îl uit pe Mielul ce m-a salvat
Dar cum să alung pe Cel ce dragoste mi-a dat?
Eu Îl am pe ISUS în inima mea,
E Preotul templului ființei mele,
E Ajutorul și Prietenul cel mai bun,
E Tatăl căruia din iubire mă supun.
În palma Sa, tot ce dețin am abandonat,
L-am lăsat pe El la cârma vieții mele,
Căci din noroi doar El m-a salvat
Și nu m-a lăsat la vremuri grele.
La El e bucurie,
E pace, e senin,
E glorie și iubire
Credință e din plin.
La El e zi, e cald, e viață,
La El găsești siguranță,
La El nu ai grija zilei de mâine,
Nu duci griji de apă, de pâine.
La El este TOTUL,
De ce L-ai ignora?
Când El pentru tine
Și-a dat și viața Sa?
Naomi Nițu
