Atâtea zile grele ochii Tăi m-au vegheat,
Rugăciunile mele atent le-ai ascultat.
În fiecare zi și-n fiecare noapte,
Mâinile Tale-au șters lacrimile-mi toate.
Mă-ntreb adesea-n taină: „Oare n-ai obosit?
Atât ca să mă mângâi, atât să mă ridici?
Ce am făcut eu bine să mă iubești atât,
Și cum mereu Tu vii atunci când vezi că plâng?”
Îți mulțumesc, Isuse, că grija Tu mi-o porți,
Că nicidecum nu-s singur pe-al vieții drum spinos
Că mă primești adesea la pieptu-Ți iubitor
Și prin cuvinte blânde mă-nviorezi ușor.
Cum aș putea vreodată, singur ca să mai merg,
Cum aș înainta, pe drumul Tău cel drept,
Când știu, și cred că Tu ești a mea putere mare
Și am gustat a Ta iubire-nălțătoare?
Nu am nimic, Isuse, mai mult să-Ți dăruiesc
Eu sunt doar un copil, și nu știu să vorbesc…
Îți cer cuvinte Ție, iubirea să-Ți descriu
Și pentru rugăciune, atunci când sunt pustiu.
Nimic și nimeni, Doamne, nu mă va despărți
De mâinile-Ți duioase, parfum de veșnicii
Pe palme m-ai săpat și mă văd iubit fiu
Și făr’ de Tin’ Isuse, nimic n-aș vrea să fiu.
Atâtea zile grele Tu m-ai purtat pe mâini
Cu Duhul Tău m-ai însoțit în rugăciuni.
În fiecare zi, și-n fiecare noapte,
Mâinile Tale-au șters lacrimile-mi toate.
Camen Bianca
