Anul 1328 d.Hr. – John Wycliffe

„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.”

(Apocalipsa 12:17)

Introducere

Contextul istoric – lumea în care s-a născut Wycliffe

John Wycliffe s-a născut într-o lume al extremelor. Pentru a înțelege mai bine ce rol a jucat el în timpurile acelea, aș vrea ca tu dragă cititor și cu mine să privim la viața obișnuită de zi cu zi a unor persoane diferite, din clase sociale diferite.

---

Dragă cititor, prin aceste scene pe care mi le-am imaginat, am încercat să îți dau o mică imagine cum ar fi putut arăta mici secțiuni din viața unor oameni trăind în lumea Evului Mediu. Valdenzii și celelalte grupări¹, trăiau o viață periculoasă, fiind declarați eretici. Biserica Catolică era coruptă și umbla numai după câștig de bani și plăceri. De exemplu, prin indulgențe s-a finanțat mare parte din Biserica Sfântului Petru din Vatican, care se poate vizita și astăzi.   

„Preoții si episcopii erau iubitori de plăceri, senzuali si corupți, nu se putea aștepta decât ca poporul care privea la ei pentru călăuzire să fie scufundat în ignoranță și viciu.” [1]

Păcătoșii în loc să fie îndrumați spre Domnul Hristos, pentru a dobândi iertare și iubire, erau trimiși în: „Pelerinaje lungi, fapte de penitență, închinarea la relicve, înălțarea de biserici, altare si morminte sfinte, plătirea unor sume mari bisericii – toate acestea și multe alte fapte asemănătoare erau impuse pentru a potoli mânia lui Dumnezeu sau pentru a asigura favoarea Sa, ca și când Dumnezeu ar fi ca oamenii, să se mânie pentru lucruri de nimic sau să fie împăcat prin daruri sau fapte de penitență!” [1]    

Țăranii, meșteșugarii și oamenii de rând duceau o viață grea, plină de truda si sărăcie. Nu erau școliți, de fapt, nu aveau prea multă educație și nici nu puteau să își aleagă meseria pe care o doreau, ci o moșteneau din părinți în copii. Femeile mureau foarte des când nășteau, deoarece nu existau măsuri de igienă (mă refer la dezinfectare/sterilizare), mai ales cu privire la instrumentele folosite de moașe sau doctori.  Nici nu aveau cum, deoarece știința și artele diverse cum le cunoaștem noi astăzi, erau interzise și văzute ca vrăjitorie. Inchiziția³ lucra din plin. Vârsta medie în Europa medievală era aproximativ 25 de ani la femei și 32 de ani la bărbați.⁹ 

Virtuțile în acel timp erau văzute în cavalerism, luptă si onoare. Biblia era rară și interzisă poporului. Puțini o cunoșteau. Aproape toate cărțile și scrierile antice erau ținute ascunse de ochii oamenilor de rând în mănăstiri și din când în când se mai găsea câte un exemplar prețios în bibliotecile nobilimii. Existau și lucrări contemporane de atunci, în general povești și legende… dar de obicei acestea erau povestite, cântate și jucate, nu scrise. 

Nobilii, aristocrații și oamenii bogați trăiau în plăceri, lux și certuri, precum și războaie. 

Un lucru îl aveau însă toți în comun. Moartea. Atunci și acum, nu știai când vine sau când te ia și pe tine. Ar putea fi la orice pas. Cu excepția celor ce cunoșteau Sfântă Scriptură, aproape tuturor le era frică de pedeapsa veșnică, care le era propovăduită cu atâta zel de slujbașii bisericii. Această teorie nebiblică a nemuririi sufletului și-a găsit susținători în aproape toate cultele tuturor timpurilor, avându-și rădăcinile chiar în grădina Eden. ¹⁰ Creștinii au preluat-o din teoria lui Platon (427 î.Hr. – 347 î.Hr.) descrisă în dialogul său Phaidon și susținută cu tărie de profesorul lui, Socrate (469 î.Hr. – 399 î.Hr.) și studentul său, Aristotel (384 î.Hr. – 322 î.Hr.). [4]

Cine a fost John Wycliffe?

Dar pentru a ajunge acolo, a trebuit să parcurgă un drum mai lung. Darurile sale excepționale l-au condus spre poziția de capelan al regelui. Văzând tot mai mult corupția bisericii el nu a putut să tacă, prin urmare le ataca greșelile, comparând toate faptele și învățăturile lor cu Sfânta Scriptură. În Anglia, el a lansat două lucrări mari. Una din ele a fost împotriva tributului pe care papa îl cerea din partea regilor creștini. Argumentând că papa nu a fost pus de Dumnezeu peste rege, John Wycliffe a găsit favoare înaintea regelui Angliei. În al doilea rând, el cuvânta împotriva călugărilor cerșetori, care sărăceau țara și nu duceau decât o viață de lenevie. 

Probabil te întrebi, dragă cititor, cum de papa și toți cei cu putere eclesiastică nu au oprit lucrarea lui Wycliffe precum a celor din dinaintea lui. Adevărul este că au încercat din greu, și cu mare plăcere l-ar fi văzut mort. Dar mâna Domnului l-a păzit pe John de orice rău. După ce primul rege a murit, fostul protector a lui Wycliffe a urmat pe tron. Acesta l-a protejat pe reformator de multe pericole și a respins deschis ordinele papei. În urma morții acelui părinte de la Roma, s-au urcat doi papi rivali pe „scaunul lui Petru”. Aceștia își făceau viața amară unui altuia, numindu-se unul pe altul Antihristul. Wycliffe a fost uitat pentru puțină vreme. 

Poporul dezgustat de întâmplările din biserică și-au găsit pacea în adevărul Scripturii și în învățătura lui Wycliffe.  

John Wycliffe a murit pe data de 31 decembrie 1384 d.Hr. de moarte naturală. În biserica sa din Lutterworth era la împărțirea sfintei cine, când a căzut jos lovit de paralizie. Bătrânețea își mai arătase semnele și mai înainte, dar de data aceasta el muri.

40 de ani mai târziu, papistașii au dezgropat oasele sale pentru a se răzbuna, le-au ars și le-au aruncat într-un pârâu. Cenușa sa a fost transportată în Avon, de acolo în Severn, în mare și pe urmă în ocean. Ei nu și-au dat seama că prin această faptă, au simbolizat lucrarea Reformei începută de John Wycliffe. Luceafărul Reformei își terminase lucrarea răspândirii luminii în întuneric. 

Note explicative

¹ Aceste grupări ori biserici care au trăit în locuri și uneori și perioade de timp diferite aveau un lucru în comun. Cu toții doreau să slujească Domnului în toată simplitatea și în tot adevărul Bibliei (ori părților din ea pe care o posedau). Dorința fierbinte ca semenii lor să afle lumina pe care ei au aflat-o, și care le-a schimbat viața, de multe ori îi ducea în misiuni periculoase printre metropolele dar și locurile mai dezolate din vremurile lor. Istoria captivantă a fiecăruia din ele merită un studiu mai aprofundat. Vezi și Recomandările de studiu.

² Biserica Apuseană, care vorbea latina, s-a despărțit în anul 1054 d. Hr. definitiv de biserica Răsăriteană, care vorbea greaca, acestă ruptură a bisericii este cunoscută ca Marea Schismă din 1054. Înainte de această ruptură rămăseseră doar acestea două din patru centre mari religioase ale creștinătății. Celelalte două, pe nume Antiohia din Siria unde prima dată creștinii și-au primit numele, și care a fost un centru al misiunii lui Pavel, precum și Biserica din Alexandria, Egipt, care a fost centrul gnosticismului, – ambele au fost „pierdute” prin ocuparea musulmană în anul 637 d.Hr. (Antiohia) și 641 d.Hr. (Alexandria). Astfel, au rămas ca centre ale religiei creștine, cu număr mare de adepți, Biserica latină, condusă de către Papii de la Roma, si Biserica Bizantină, care avea ca lider religios pe Patriarhul de la Constantinopol susținut de Cezarul Imperiului Bizantin (partea Imperiului Roman de răsărit care a rămas în picioare până la cucerirea lui de otomani în anul 1453 d.Hr.). Această despărțire a rămas până astăzi și cele două biserici, anume biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă, și astăzi au multe diferențe, mai ales ce privește influența culturii diferite peste secole. În acest articol eu mi-am îndreptat atenția către Biserica Catolică și am neglijat-o pe cea Ortodoxă, precum celelalte apostolice. Vezi [2], [5], [6], [7], [8].

³ Inchiziția a fost o instituție demonică instituită de Biserica Catolică prin anul 1184 d.Hr., cu scopul de a controla credința poporului, a cerceta și a descoperi pe toți cei care se opuneau bisericii… acuzați ca „eretici ori vrăjitori/vrăjitoare”, etc. (ori de altă credință precum evrei și musulmani – vezi inchiziția spaniolă). Cei acuzați erau de multe ori întrebați și interogați sub chinurile torturii și pe urmă judecați și executați. Scăparea din mâna Inchiziției era rară și nu de dorit, deoarece urmările torturii erau greu de suportat. Inchiziția s-a sfârșit prin mijlocul secolului al XIX-lea. (Spania – 1834, Portugalia – 1821 etc.) Vezi [15], [16], [17].

⁴ O cruciadă este o întreprindere militară în numele crucii… adică au fost războaie motivate în numele „religiei creștine” cu scopul de a elibera spre exemplu Țara Sfântă de ocupația musulmană ori pentru a eradica anumite bastioane a ereticilor (creștini, de altă confesiune ca biserica „mamă”), oricum scopul era de a ucide pe „necredincioși” (creștini ori necreștini, vezi cruciada împotriva slavilor în perioada celei de-a doua cruciade [14]), motivațiile întreprinderii fiind diferite… 

Exemple de cruciade împotriva altor credincioși creștini:

• 1209-1229, „Cruciada Albigensiană ori Cruciada cathară a fost o campanie militară de 20 de ani inițiată de Biserica Romano-Catolică, care avea ca scop eliminarea religiei practicate de catharii din Languedoc, religie pe care ierarhii catolici o considerau apostazie.” [9]
• 1420-1436, 5 cruciade împotriva hussitilor din Boemia [10]
• 1487/88, bula papală pentru exterminarea valdenzilor și începutul unei cruciade împotriva lor [11], [12]
• 1545, masacrul de la Mérindol [11], [13]

⁵ Anul de naștere al lui John Wycliffe nu este cunoscut cu exactitate, unii spun că s-a născut în anul 1320, alții 1330, dar majoritatea sunt de acord cu 1328 d.Hr.

⁶ Printre mai multe conflicte între monarhiile Franța și Anglia, războiul de o sută de ani (din 1337 d.Hr. până în 1453 d.Hr.) a fost cel de durata cea mai lungă.

⁷ Șerb este numele sub care era cunoscut țăranul dependent (cu persoana și cu bunurile sale) de stăpânul feudal în Transilvania, între secolele XVI și XVIII. Șerbii se deosebeau de sclavi prin faptul că cei din urmă puteau fi cumpărați și vânduți, fără să existe vreo legătură cu bucata de pământ, în timp ce șerbii își schimbau stăpânii doar când pământul pe care îl lucrau intra în stăpânirea altcuiva [3].

⁸ Prima întâlnire pentru rugăciune și laudă prin cântări se numea Matutin (la ora 2 dimineața) urmată de Laudes, Prim (la ora 6), Terz (la ora 9), Sext (la ora 12), Non (la ora 15), Vesper (ora 17) precum și Komplet (la ora 18)… călugării trăiau după motto-ul: „Ora et labora” – Rugați-vă și lucrați!

⁹ Nu trebuie uitat că pe atunci mureau foarte mulți prunci și copii de mici, dar și adulții puteau muri repede de o boală ori de o epidemie precum moartea neagră… dar și războaiele și morțile forțate sunt un factor pentru media scurtă de viață

¹⁰ Vorbind prin șarpe (făptură creată minunat de Dumnezeu), „…balaurul, șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana…” „…a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri…”” (Apocalipsa 20:2 ~ Geneza 3:4) „Iar declarația șarpelui către Eva în Eden — “Hotărât că nu veți muri” — a fost prima predică despre nemurirea sufletului. Totuși declarația aceasta, care se bazează numai pe autoritatea lui Satana, răsună de la amvoanele creștinătății și este primită de majoritatea omenirii tot atât de ușor cum a fost primită de primii noștri părinți. Sentința divină: “Sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18:20) a fost răstălmăcită în: “Sufletul care păcătuiește nu va muri, ci va trăi veșnic”. Nu putem decât să ne mirăm de absurditatea ciudată, care îi face pe oameni atât de creduli față de cuvintele lui Satana și atât de necredincioși față de cuvintele lui Dumnezeu.

Dacă omul, după cădere, ar fi avut intrare liberă la pomul vieții, ar fi trăit veșnic și, în felul acesta, păcatul ar fi fost nemuritor. Dar un heruvim cu o sabie de foc a păzit “drumul care duce la pomul vieții” (Geneza 3:24) și nimănui din familia lui Adam nu i-a mai fost îngăduit să treacă această barieră și să se împărtășească din rodul dătător de viață. De aceea nu există păcătos nemuritor.

Dar, după cădere, Satana i-a îndemnat pe îngerii lui să facă un efort deosebit pentru a răspândi credința că omul ar fi de la natură nemuritor și, amăgindu-i pe oameni să creadă această rătăcire, urma să se ajungă la concluzia că păcătosul ar trăi în nenorocire veșnică. Apoi prințul întunericului, lucrând prin agenții lui, Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un tiran răzbunător, declarând că El îi aruncă în iad pe toți aceia care nu-I sunt pe plac și-i face să simtă mânia Lui; și că, în timp ce suferă o groază și un chin de nedescris în flăcările veșnice, Creatorul lor privește cu satisfacție la ei.

În felul acesta, arhiamăgitorul pune atributele lui pe seama Creatorului și Binefăcătorului omenirii. Cruzimea este de la Satana. Dumnezeu este iubire; și tot ce a creat a fost curat, sfânt și plăcut, până când a fost adus păcatul de către primul mare răzvrătit. Satana însuși este vrăjmașul care-l ispitește pe om la păcat și după aceea îl distruge, dacă poate; iar când este sigur de victimă, atunci se bucură de ruina pe care a produs-o. Dacă i s-ar îngădui, el ar prinde tot neamul omenesc în plasa lui. Dacă n-ar fi intervenția puterii divine, nici un fiu sau fiică a lui Adam n-ar scăpa.

Satana caută să-i învingă pe oameni astăzi, așa cum i-a biruit pe primii noștri părinți, slăbindu-le încrederea în Creatorul lor și ducându-i la îndoială față de înțelepciunea guvernării Sale și a dreptății legilor Sale. Satana împreună cu agenții lui Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind mai rău decât ei, pentru a-și justifica răutatea și răzvrătirea. Marele amăgitor încearcă să pună caracterul lui, de o cruzime înfricoșătoare, pe seama Tatălui nostru ceresc, ca el să pară extrem de nedreptățit prin alungarea din cer, pentru că n-a vrut să se supună unui conducător atât de nedrept. El prezintă înaintea lumii libertatea de care s-ar bucura sub stăpânirea lui blândă, în contrast cu robia impusă prin hotărârile aspre ale lui Iehova. În felul acesta, el reușește să înșele sufletele și să le depărteze de credincioșia lor față de Dumnezeu.” [1]

Recomandări de studiu

Cărți: 

• Truth Triumphant (The Church in the Wilderness – A Christian History from Apostolic Times to Modernity) – Benjamin George Wilkinson  
• Marea luptă dintre lumină și întuneric – Ellen G. White  (Titlu alternativ: Tragedia veacurilor)

Videoclipuri:

• Despre Istoria Creștinismului, mai multe videoclipuri scurte de aprox. 5 minute cu mult conținut de calitate:
  • Season I: Lineage – Istoria Crestinismului – Season I
  • Season II: Lineage – Istoria Crestinismului – Season II 
  • Cele 7 biserici ale Apocalipsului: The 7 Churches of Revelation
• Despre Biserica Siriană, si întâlnirea între creștini și musulmani: (470) When Christians First Met Muslims | Prof. Michael Penn – YouTube
• Despre Marea Schisma din 1054: (470) Great Schism: The Bitter Rivalry Between Greek and Latin Christianity – YouTube
• Despre Cruciadele în Israel: (477) Do the Crusades Prove That Christianity Is a Violent Religion? – YouTube 
• Despre Imperiul Bizantin și sfârșitul lui: (485) The rise and fall of the Byzantine Empire – Leonora Neville – YouTube
• Despre Constantinopol și Hagia Sophia: (470) It’s a church. It’s a mosque. It’s Hagia Sophia. – Kelly Wall – YouTube

Bibliografie

[1] Marea Luptă dintre lumină și întuneric – Ellen G. White  (Titlu alternativ: Tragedia veacurilor)
[2] Truth Triumphant (The Church in the Wilderness – A Christian History from Apostolic Times to Modernity) – Benjamin George Wilkinson
[3] Șerb – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[4] Phaidon (Platon) – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[5] (470) Great Schism: The Bitter Rivalry Between Greek and Latin Christianity – YouTube (accesat la 30 iunie 2021)
[6] Antioch – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[7] Siege of Alexandria (641) – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[8] Imperiul Roman de Răsărit – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[9] Cruciada Albigensiană – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[10] Hussite Wars – zxc.wiki (accesat la 30 iunie 2021)
[11] Waldensians – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[12] CATHOLIC ENCYCLOPEDIA: Waldenses (newadvent.org) (accesat la 30 iunie 2021)
[13] Understanding The Merindol Massacre and Provence’s Dark Religious History  – Perfectly Provence (accesat la 30 iunie 2021)
[14] Wendish Crusade – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[15] Medieval Inquisition – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[16] Inchiziția spaniolă – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)
[17] Inquisition – Wikipedia (accesat la 30 iunie 2021)

Michael Postolache