Pământ blestemat e inima mea…
de ură și grijuri e plină.
Ce bine cresc spinii în ea,
durerea se-adună.
Pământ blestemat e inima mea…
cel rău a venit și răpește
ce, Doamne, sădit-ai în ea.
Te rog: îl oprește!
Pământ blestemat e inima mea…
e piatră, e stâncă, e rece.
O, Doamne, de șerpii din ea
Te rog mă păzește!
Pământ blestemat e inima mea…
numai noapte, și iarnă, și ger.
Doamne, fă pământ nou din ea
și-acoperă-l cu Cer.
Ghiță Bizău
