„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip!” (Isaia 49:15)
De multe ori ne simțim uitați de oameni, chiar și de cei mai apropiați nouă. Mi s-a întâmplat să mă simt singură, să-mi doresc să am pe cineva alături, și acea persoană venea: discutam, ne rugam, dar tot nu mă simțeam împlinită.
Singura mea împlinire este atunci când stau de vorbă cu Dumnezeu. El îmi știe fiecare durere și fiecare dorința, când stau de vorbă cu El parcă nu mai există timp, simt o pace de nedescris și o împreună simțire totală!
Chiar cred că Dumnezeu nu ne poate uita. Suntem creaturile mâinilor Sale, suntem aducerea aminte din palmele Sale, suntem tot ce El a sădit cu grijă în noi. Tu și cu mine completăm tabloul din Cartea Vieții lui Dumnezeu.
Încă de când eram doar un plod în pântecele mamei noastre, în fiecare zi acest Dumnezeu iubitor citește numele noastre, în fiecare clipă Îi pasă de noi, în fiecare secundă aducerea Lui aminte ne dă viață!
Nu uita, dragul meu, să-ți consolidezi relația cu El, să te poți simți de fiecare dată împlinit!
Ionela Pașcalău
