Moartea.
Moartea urma să fie destinul acestui Om
ce se ruga
În Ghetsimani.
Rece.
Rece era piatra ce-I sta ca sprijin
Pentru mâinile împreunate în rugăciune:
„O, Tată, ia de la Mine acest pahar
E plin de păcate, pelin și amar!”
Rodea.
Rodea ca o carie durerea Tatălui din cer
Căci Fiul nu și-L putea salva,
„O, Tată, atâta cer!
Facă-se doar voia Ta
Acum, azi și-n veci de veșnicii!”
Ramolisment.
Ramolisment era boala de care sufereau cu toții
Nu mai aveau sentimente și emoții,
Veneau cu săbii, bâte și ciomege,
Uitaseră de ce spuneau profeții-n lege,
Că va veni un Mesia ce-i va salva,
Că va aduce pe pământ împărăția Sa.
Hieratic.
Hieratic era chipul Omului bătut
Ce ca Mesia S-a născut,
Dar acum în batjocurile oamenilor ce i-a ajutat
Pe El cu spini L-au încoronat.
Și ca un miel ce-i dus la tăiere a pătimit,
„O, Doamne, acest Om cu ce a greșit,
Ce pentru mine El S-a jertfit?”
Nihil.
Nihil a fost încrederea în ucenicii Săi,
Căci nu a cântat cocoșul de trei ori
Și ei s-au lepădat
Pe Învățător ei L-au uitat.
Plângeau și măslinii când Îi vedeau durerea
Că El e Mesia, ascundea tăcerea.
Chin.
Chin, durere-i țipa inima ruptă-n fâșii
Bocetele femeilor erau de jale melodii,
Piroane-I străbăteau palmele de sânge-mbibate
Și la un pas de moarte:
„O, Tată, iartă-i de toate!”
Oțet.
Oțet e tot ce merită un Împărat,
Străpuns cu o suliță-ntre coaste
El sufletul și-a dat
Pentru păcatele noastre.
Îngeri.
Îngeri ce dormeau în decrepitudine
Înspre Via Dolorosa își îndreptau privirea
Căci Împăratul lor a ales jertfirea.
A înviat!
A înviat era solia
Căci El și-a reluat domnia!
Naomi Nițu
